Care este abordarea actuala, in activitatea medicului de familie, a pacientului cu fibroza chistica?
   Pentru a se intelege mai bine acest mod de abordare, trebuie luate in considerare doua aspecte extrem de importante ale acestei maladii - FC este o boala congenitala ereditara, care evolueaza cu fibroza chistica a pancreasului si plamanilor, iar aceasta evolutie are un caracter cronic. Dar FC este o boala rara, ceea ce impune chiar o atentie speciala din partea mf. Iar caracterul ei cronic necesita, ca oricare boala cronica un management caracteristic, dar acest management trebuie particularizat, in primul rand in functie de trasaturile bolii in sine, precum si de starea pacientului cu FC. Asadar, raspunsul la intrebarea dumneavoastra trebuie sa includa boala ca atare, cat si bolnavul, incat iata din ce motiv pot spune ca abordarea pacientului cu FC, de catre mf, trebuie sa fie complexa si completa. Si pentru o astfel de abordare, trebuie neaparat avute in vedere consulturile interdisciplinare si efectuarea tratamentului in echipa pentru bolnavul cu FC. Si apoi, varsta pacientului cu FC impune delimitari net diferite in modul de abordare despre care m-ati intrebat. Dar a discuta mai mult despre modurile diferite de abordare, ar insemna sa intram in amanunte care tin strict de activitatea medicala.

   In ce masura latura psihopatologica a pacientului cu FC poate fi ameliorata prin consultul mf?
   Problemele medicale ale bolnavului cu FC sant multiple. Ele includ, intr-adevar, si variate grade de depresie, insa alte manifestari psihopatologice sant mai rar intalnite. Totusi, tratamentul starilor depresive aparute la bolnavul cu FC trebuie foarte atent tratate si urmarite, deoarece o astfel de maladie precum FC poate declansa cu mare usurinta stari depresive de diferite grade. Desigur, ideal este ca acest tratament sa se faca de catre medicul psihiatru in stransa colaborare cu un psihoterapeut, dar nu trebuie omis ca psihoterapia a insotit intotdeauna actul terapeutic, incat, abordarea actuala de catre medicul de familie a pacientului cu FC, despre care vorbeam mai devreme, include cu siguranta si latura psihopatologica la care va refereati. Oportunitatea interventiei medicamentoase in aceste stari depresive este decisa de catre medicul psihiatru, iar psihoterapia, daca nu se poate face de catre un specialist de profil, va putea fi continuata de catre mf. Boala ii genereaza pacientului o serie intreaga de suferinte psihice care se impun a fi atenuate. Asta pe de o parte. In acelasi timp, tulburarile psihice pot declansa o gama de manifestari somatice, care le agraveaza pe cele deja existente, stiut fiind ca manifestarile patologice ale FC sant multiple. Incat, iata din ce motiv se impune cu necesitate utilizarea psihoterapiei pentru pacientul cu FC inca de la primele semne de alarma pentru posibilele stari depresive ce pot apare in cursul evolutiei acestei boli. Orice boala cronica impune o anumita forma de psihoterapie. Si chiar daca ea nu se face sistematic, psihoterapia ocupa un loc important in terapia oricarei afectiuni cronice, deci si a FC. Desigur, pe langa tratamentul medicamentos de reducere a mortalitatii prin FC, nu trebuie omise nici un moment problemele „de finete”, care tin de psihicul pacientului, care are nu doar o boala cronica, ci o maladie severa. Incat, iata din ce motiv psihoterapia este neaparat a fi facuta acestei categorii de pacienti, chiar si acelora la care apar doar semne minore ale depresiei.

   Cum se implica medicul de familie in urmarirea evolutiei pacientului cu FC?
   Medicina de familie este o specialitate medicala interdisciplinara, incat, prin insasi natura specialitatii sale, medicul de familie este dator sa colaboreze cu specialistii de profil pentru orice afectiune care necesita acesata colaborare, iar urmarirea evolutiei bolnavului cu mucoviscidoza nu se poate realiza de catre mf decat printr-o astfel de colaborare a mf cu medicul internist, pneumolog, nutritionist, precum si cu medicul psihiatru, sau cu psihologul care se ocupa de cazul respectiv. Dar deja la aceasta intrebare v-am raspuns inca de la inceputul discutiei noastre, cand vorbeam despre modalitatea de abordare actuala, facuta de catre mf pentru pacientul cu FC.

   Reprezinta bolnavul cu FC o prioritate pentru medicul de familie?
   In momentul in care medicul de familie consulta un pacient, acel pacient reprezinta prioritatea sa de moment , indiferent de celelalte cazuri pe care le are mf in grija, oricat de rare sau de complicate ar fi ele. Nu fac aici nici un fel de referire la acele „cazuri simple”. Dar cazuistica generala a mf include o patologie extrem de variata si daca raportam doar la acest aspect prioritatile mf, deja apare ca necesara o anumita „ierarhizare” a acestor prioritati. Din acest punct de vedere, intr-adevar, pacientul cu FC impune o urmarire speciala din partea mf, sa nu uitam insa ca aceasta supraveghere este neaparat necesar a fi facuta in colaborare cu intreaga echipa medicala care are in grija pacientul respectiv.

   Face medicul de familie cercetari legate de FC pentru a stabili legaturi cu centre de tratament specializate in tratamentul FC?
   Formularea „cercetari legate de FC” are implicatii mult mai vaste, in opinia mea, comparativ cu ceea ce trebuie intr-adevar sa faca mf pentru oricare bolnav, dar in cazul de fata ma voi referi, desigur, doar la FC. Medicul de familie nu este doar medicul de prim contact al oricarui bolnav, deci si al celui cu mucoviscidoza. Mf este si acel „counselor” = sfatuitor pentru orice problema de sanatate sau boala pentru oricare dintre pacientii sai, incat, iata ca in mod firesc si pacientul cu FC trebuie sa beneficieze de sfaturile medicului sau de familie. Si pentru ca aceste sfaturi sa fie cele mai adecvate, desigur, medicul de familie al pacientului cu FC trebuie sa stabileasca si sa tina in permanenta legatura nu doar cu specialistii de profil care se ocupa de un asemenea caz, ci si cu centrul medical specializat la care are acces bolnavul in cauza.

   Care este importanta schemei de tratament aplicata bolnavului adult cu FC?
   Schema terapeutica indicata pacientului adult cu FC este cel mai adesea extrem de complexa, variind, desigur, in functie de forma si stadiul bolii, de varsta si sexul pacientului, precum si de alti factori, care bineanteles ca trebuie chiar si acestia detaliati intr-o anumita masura pacientului, pentru ca acesta sa constientizeze mai bine riscurile omiterii sau intelegerii gresite a tratamentului pe care acest pacient este nevoit sa-l urmeze pe parcursul vietii sale, cu modificarile ce se impun in aceasta schema, in functie de evolutia bolii.